Miercuri, 7 aprilie. Totul a început cu o liturghie; ne-am trezit devreme pentru asta. De ce? Mergem în excursie!!!
Toţi, copii şi tineri, veseli, calmi, întârziaţi sau speriaţi de răul de maşină ne-am urcat în autocar la ora 8 pentru a porni spre destinaţia numărul 1: Oneşti, Biserica Fericitul Ieremia.

Nu ne anunţasem prezenţa aşa că fraţii au fost puţin surprinşi dar s-au descurcat excelent dându-ne câteva lămuriri cu privire la viaţa fratelui lor, Fericitul Ieremia. Moaştele fericitului au fost aduse în România în anul 2008 şi au fost prilejul unor minuni raportate, aşa cum ne-a explicat fratele Irinel, la Vatican pentru finalizarea procesului de ridicare a fericitului la rangul de sfânt. Copiii au fost entuziasmaţi, şi-au sfinţit iconiţele atingându-le de geamul după care se afla statuia ce conţinea moaştele şi au cumpărat sau pur şi simplu au căpătat gratuit semne de carte, brelocuri, cărticele.
Încă o oprire emoţionantă la Oneşti a fost  la Biserica Sf. Petru şi Paul unde l-am revăzut (unii pentru prima dată de când a plecat din satul nostru) pe pr. Florin Sescu . Am vizitat biserica, am mâncat, ne-am jucat sau am dansat şi ne-am grăbit să facem poze cu părintele.
Ok...mai era şi salina...Această mină aflată la...m sub pământ ne-a dat prilejul să ne distrăm împreună, să ne dăm în leagăne până ni s-a făcut rău, să ne uităm mult (foarte mult) la tavanele de sare, să mâncăm ouă roşii condimentate de pe pereţi sau să le oferim un mic „spectacol” (neintenţionat) turiştilor, cântând în Biserica Sf. Varvara (se auzea foarte bine-am fost şi filmaţi). Ne-am bucurat toţii cum am ştiut mai bine, am rămas fără bani (sau nu) şi am ieşit la suprafaţă după 2 ore, mulţumiţi că vedem cerul din nou.
Pentru că ni s-a dat puterea de a alege am hotărât să urcăm la mănăstirea Măgura Ocnei, în ciuda numeroaselor serpentine. Vioi sau mai mult leşinaţi (fără griji - suntem toţi nişte supravieţuitori) am ajuns sus, ne-am speriat de câteva picături de ploaie (au trecut repede), ne-am rugat şi am cântat în biserică.
Apoi am coborât, făcând poze pe drum, am râs, am făcut poze, am povestit, am făcut poze, am ajuns jos, am urcat în autocar, unii au dormit, alţii s-au asigurat că ceilalţi dorm „bine” , iar restul iar au făcut poze...şi tot aşa am ajuns în sat şi am pornit spre casă cu un singur scop: somnul.
Mulţumim organizatorilor, tinerilor şi copiilor din Acţiunea Catolică care au participat  cu bucurie şi binefăcătorilor noştri. Dumnezeu să ne ocrotească pe toţi!

 

Imagini AICI .